Cand vine seara...

Mii de lumini se aprind...zicea duios din glasciorul dulce o doamna respectabila acum a muzicii..usoare romanesti. Cateodata nu prea se aprind, se face economie de curent sau cei care dau spargeri au grija ca becurile stradale sa dispara ca prin farmec, transformate eventual in cioburi. Asa si in viata, cateodata vrei sa aprinzi lumina, o faci, sau se aprinde singura, dupa care cineva da stingerea, independent de vointa ta..Cateodata te conformezi, zicandu-ti ca, oricum ti-e somn, cateodata insa, iti vine sa aprinzi lanterna sub patura, ca in copilarie, si sa citesti sub patura cu dubla satisfactie a inselatului..vigilentei zbirului/big brother, si a voluptatii cititului.. Un bun prieten facea la un moment dat apologia introspectiei, a ascezei...ohoho....un pic cam mult pentru mine, recunosc, o abordare un pic cam extremista pentru gusturile mele:). E important sa te analizezi, sa te conformezi cu tine, sa te re-definesti din cand in cand, dar in totala independenta de factorii externi si de cei din jur e un pic cam greu, ca sa nu spun irealist. Trairismul, atat cu sensurile sale filosofico-etice de cautare a fericirii cat si in sensul literar promovat la sublim de cativa scriitori de obicei francezi, are partea sa de substanta, in ceea ce ma priveste. Daca iti iei esenta ideilor numai din relatie cu tine sau din carti si teorii, e un pic cam lipsit de finalitate, ca sa fiu un pic eufemist si sa nu denumesc procesul masturbare intelectuala...deh exista probabil in multi dintre noi nevoia de alibiuri si explicatii pentru gesturi, pentru fapte, pentru dorinte....ca sa iesim de sclavia si determinismul instinctului de conservare si a corolarului acestuia numit egoism. Starile si emotiile vin de multe ori de dincolo de noi, de dincolo de intelegere, si incercari de explicatii si analize rationale nu fac decat sa dilueze sensul cvasi- transcendent. Sunt un pic obosit, dar promit sa continuu. Sa fiti iubiti dragilor.